Noapte neagra

Noapte neagra

Iubesc intunericul si noaptea! Chiar si in copilarie cand toti copii se speriau de intuneric eu bantuiam singura pe strazi. Si nu, nu sunt indeajuns de ipocrita incat sa sustin ca pentru mine intunericul e in stransa legatura cu my dark side sau cu puterile raului sau mai stiu eu cu ce mizerii comerciale pe care le gasesti in diverse texte sau carti. Pentru mine noaptea inseamna sentiment si sinceritate, simtamant.

Intunecimea ei, trezeste in noi, da, chiar si in tine, sinceritate. Pentru ca in intuneric nu trebuie sa te prefaci. Pentru ca, desi ai pe cineva alaturi, capul tau stie ca el nu te poate vedea si te relaxezi, fara sa vrei. Noaptea se deschide o alta lume. Noaptea inveti cine esti. Totul e atat de negru incat nici mainile nu ti le poti vedea. Gandurile alearga mai repede, pulsul isi gaseste ritmul, inima are un pas mai alert. Totul dispare. Societatea cu regulile si cu standardele ei cu tot. Imaginea, vorbele, hainele ce iti ofera statutul mult dorit, nimic nu mai exista, insa se trezesc alte simturi. Buricele degetelor pot vedea ce adesea ochii nu pot vedea, si pot auzi ceea ce doar gandesti sau pot simti ce ti-e frica sa rostesti.

In intuneric nici Baronul Munchhausen nu are succes!

*Photo Credit: Doven Gallery